Originea misterioasă a safirelor a fost, în sfârșit, descifrată: Cum se formează pietrele prețioase
Safirele albastre strălucitoare, atât de sugestive pentru frigul pătrunzător, au de fapt origini extrem de fierbinți, adânc sub suprafața Pământului. Deși aceste pietre prețioase au fost găsite de-a lungul anilor în diverse depuneri vulcanice, precum cele din regiunea Eifel din Germania, unde magma din mantaua terestră pătrunde în crustă, originea lor exactă a rămas un mister pentru geologi.
Cum se formează safirele
Noua cercetare a reușit să descopere că safirele se formează în condiții extreme de căldură și presiune, în urma proceselor vulcanice care comprimă și încălzesc oxidul de aluminiu din crustă până când acesta devine corindon – principalul mineral din care sunt compuse safirele. Geologul Axel Schmitt de la Curtin University din Australia a explicat că aceste cristale pot proveni din sedimente argiloase aflate la temperaturi și presiuni foarte ridicate, magma acționând doar ca un „ascensor” care le transportă la suprafață.
Pentru a confirma această teorie, cercetătorii au studiat safirele la nivel microscopic, analizând 223 de probe din Eifel. Prin utilizarea spectrometriei de masă cu ioni secundari, au examinat două caracteristici importante: incluziunile de rutil și zircon prinse în safire în timpul formării acestora, precum și raporturile izotopilor de oxigen din oxidul de aluminiu.
Analiza izotopilor și datarea cu uraniu-plumb
Raporturile izotopilor de oxigen au jucat un rol crucial în această descoperire. Safirele sunt compuse predominant din corindon, dar în timpul formării, alte elemente precum titanul și fierul pot fi amestecate, oferindu-le nuanța albastră caracteristică. Studiind raporturile izotopilor de oxigen din safire, cercetătorii au putut determina că acestea au origini atât în mantaua terestră, cât și în crustă.
Pe lângă analiza izotopilor, echipa a utilizat datarea cu uraniu-plumb pentru a determina vârsta cristalelor. Rutilul și zirconul, minerale care se formează odată cu safirele, conțin uraniu care se dezintegrează în timp într-un ritm cunoscut. Astfel, studiul acestor raporturi le-a permis cercetătorilor să determine perioada exactă în care safirele s-au format.
Concluziile cercetării
Rezultatele studiului sugerează că safirele din Eifel s-au format la o adâncime de până la 7 kilometri sub suprafață. Unele dintre aceste safire au apărut datorită magmei din manta care a topit rocile pe măsură ce urca, transferând raporturile izotopilor de la manta la corindon. Alte safire s-au format prin procese de topire care au implicat rocile înconjurătoare, declanșând cristalizarea safirelor prin căldură.
Geoscientistul Sebastian Schmidt de la Universitatea Heidelberg din Germania a concluzionat că, în Eifel, atât procesele magmatice, cât și cele metamorfice, în care temperatura a modificat roca originală, au jucat un rol esențial în cristalizarea safirelor.
Descoperirile recente deschid noi perspective asupra modului în care aceste pietre prețioase se formează și ajung la suprafață, elucidând un mister geologic care a intrigat oamenii de știință de ani de zile. Această înțelegere aprofundată a proceselor subterane nu doar că ne îmbogățește cunoștințele despre formarea safirelor, dar ar putea, de asemenea, să contribuie la descoperirea de noi depozite de pietre prețioase în întreaga lume.